Sunt oameni care își construiesc cariera din reflexul de a fi văzuți lângă alții.
Nu din merite, nu din reușite, nu din vreo trudă înăuntrul lucrurilor, ci din preajma lor, dintr-o vecinătate cultivată cu grijă, lustruită cu selfie-uri și replici de ocazie.
Un salut bine plasat.
O glumă aruncată în treacăt către cineva cu funcție.
O poză în care mâna lor atinge ușor umărul unei demnități.
Apoi încă una. Și încă una. Și galeria crește. Se umflă ca un CV umbrit de artificial, dar greu de contrazis de cei care nu se uită atent.
Apar ca niște holograme în umbra altora, dar cu pretenția de a fi becul din tavan.
Învață arta iluziei sociale: sunt conectați cu toată lumea, dar rădăcina lor nu dă rod nicăieri. Nu lasă urme decât pe camerele foto ale propriilor lor fotografi personali – plătiți sau manipulați.
Creează o realitate paralelă, în care aparențele devin monedă și proximitatea ține loc de pricepere.
Le vezi pretutindeni, în evenimente, pe rețele, în jurul centrelor de putere – dar niciodată în miezul deciziei, niciodată în centrul responsabilității.
Acești cățărători sociali vând influență fără acoperire.
Se erijează în „rezolvatori” pentru oameni naivi sau grăbiți.
Promit că vorbesc cu cine trebuie, că bat pe umăr pe cine contează, că pot… doar pentru că par că pot.
Unii le cred farmecul și le dau cheile unor uși care ar fi trebuit să rămână închise.
Însă întrebarea care doare cel mai tare nu e despre ei, ci despre cei care le oferă scara. Despre profesioniștii reali care, pentru câteva secunde sau pentru câțiva ani, aleg să îi țină aproape.
Poate din politețe.
Poate din slăbiciune.
Poate din dorința de a nu deranja.
Poate că le place, în taină, să fie flatați.
Poate că și ei uită, uneori, cine sunt – și se oglindesc în ochii lingușitorilor cu o strălucire de moment.
Dar când ții de vorbă prea mult un om care vrea doar să te urce ca treaptă, s-ar putea să devii parte din scara lui și să nu-ți dai seama când a trecut peste tine.
Moralitatea nu înseamnă doar să nu minți, ci și să nu acoperi minciunile altora cu tăcerea ta.
Demnitatea educației nu constă doar în diplome, ci și în curajul de a nu valida impostura.
Poate că e timpul să începem să dăm de pământ cu scările altora – mai ales atunci când ele trec prin noi.
Poate că e timpul să închidem ușa și să stingem lumina atunci când ne dăm seama că suntem doar decor într-o poză pe care n-am vrut s-o facem.
Cristian Radu
sursa foto: The Power Moves
