S-au întâlnit legendele

Răzvan Bujdoiu | 

Românii sunt un popor traumatizat care ar face orice să nu recunoască asta, chiar inclusiv să trăiască o viață în durere.

Este un efort colectiv, acum, de a vindeca această durere și eu mă bucur că există, la nivel de societate, canale în care ne putem exprima  ceea ce simțim, să aducem la suprafață problema, ea nu mai are unde să fugă de tine și nici tu nu mai poți să fugi de ea, și o vindeci.

Oamenii echilibrați emotional sunt mai spontani, pentru că spontaneitatea reprezintă ceea ce tu, la nivel de intuiție, simți că ar trebui să faci într-un anumit moment și, da, fiecare persoană are intuiție dar nu fiecare persoană este deschisă să primească acea informație și, mai apoi, să o aplice.

Eu pot să spun că sunt spontan în momentul în care am o oarecare relaxare, dar relaxarea vine dintr-o anumită predictibilitate pe care eu o am, iar predictibilitatea o obți din buna relație pe care o ai cu intuiția ta. Ca intuiția să funcționeze, da, trebuie sa fi echilibrat emotional, să-ți recunoști emoția, să recunoști când o emoție te deranjează, să sti să-ti comunici eficient emoțiile celorlalți și această viață este și poate fi frumoasă doar dacă există acest factor de spontaneitate, de entuziasm, de joacă pentru că, altfel, dacă devenim toți niște oameni triști, serioși, foarte importanți și plini de noi inșine, nu mai avem loc să primim nimic din lucrurile bune pe care viața ni le oferă.

Aș putea să ma refer la foarte multe sisteme de gândire, pentru că fiecare se definește diferit, dar o să folosesc o adaptare personală a acestui termen. Consider că conștiența, respectiv starea de conștientizare a conștinței tale, se referă la puterea de a rămâne prezent la ceea ce se întâmplă astăzi în viața ta, de a fi responsabil pentru tot ceea ce tu esti, gândești și simți și de a înțelege care sunt implicațiile, în profunzime, ale acțiunilor tale, fără să încerci să-i manipulezi pe ceilalți sau să te manipulezi chiar pe tine, in vreun fel. Deci, aș spune că a fi conștient de tine, în primă instanță înseamnă a fi recunoscător pentru existența ta și a încerca să faci ceva bun cu tine și, încercând asta, încercând să faci ceva bun cu tine, automat vei face ceva bun și cu ceilalți. Pentru că acea formă de bine care se naște în conștiința ta va reuși să se răspândească și în afara ta și, bineînțeles, că această stare de conștiență sau starea de conștientizare a propriei ființe, se referă la acestă etapă în care începi să trăiești, alegând unde vrei să fi, în minte sau în suflet. Dar nu alegi, nu faci o alegere, adică a fi conștient nu inseamna să spui eu sunt doar mintea mea, eu sunt doar sufletul meu. Inseamnă să trăiești în ambele, să găsești acel echilibru și să vezi unde poți tu, viața ta, să îți aduci cel mai mult aportul , pentru că sunt momente in care ești blocat în minte sau ești blocat în suflet și de acolo, practic, ai senzația că viața ta s-a oprit în loc, desi nu este așa. Te minți singur sau nu…

Minciuna se poate traduce ca o decondiționare, o dezvățare a ceea ce-ti face rău și un proces de reînvățare și readaptare la cine ești tu, cu adevărat și cred că ăsta este lucrul cel mai dificil pe care-l faci în viața asta, cea mai grea probă.

Când să lupți și când să renunți la o relație?

Cred că trebuie să lupți pentru fiecare relație din viața ta, indiferent că e romantică sau nu, acolo unde tu simți că sufletul tău este acasă, sufletul tău este întreg și sufletul tău găsește ceva ce nu a mai găsit nicăieri în altă parte, și cred că trebuie să renunți la o relație, în clipa în care simți că te îndepărtezi de sufletul tău, Cred că trebuie să renunți la o relație  nu numai atunci când e abuz, manipulare, agresivitate, ci și atunci când simți că tu cu acel om nu mai poți să fii cine vrei tu sa fi. Nu mai poți să devi și de multe ori ne simțim prost că plecăm din viețile unor oameni, și ne simțim vinovați și ne gândim uite, poate te-am făcut să suferi, dar adevărul este că a rămâne lângă un om langă care nu simți să fi, este o penitență și pentru tine și pentru el și, da, nu putem în această viață să fim perfecți, nu putem să fim perfect morali în ceea ce facem dar putem să fim SINCERI, și această sinceritate reușește , desi noua ni se pare ca nu, dar ne salvează de la absolut orice formă de rău. Pentru că sinceritatea nu doar eliberează ci și vindecă, în același timp. Asta este cea mai bună parte a adevărului. Este o vindecare spontană, instantă, care se întâmplă și de acolo, din acel punct, dacă tu ești sincer cu tine, tu ai compasul tau interior capabil să-ți spună când este de luptat pentru relație și când este de renunțat. Dar, ca idee, dacă eu trebuie să renunț la mine astazi, ca să fiu cu tine, atunci știu clar că trebuie sa plec din relație.

Să vezi realitatea, să vezi că te pierzi pe tine și să ai impresia că este foarte greu să ieși si să te rupi.

Acolo este lecția și acolo este si triggerul. Ni se pare foarte dureros dar, de fapt, este o mare binecuvantare. Ce faci tu cu tine din punctul ăla, în punctul în care te simți cel mai prins, în punctul în care te simți cel mai atras de un om și spui,,,eu nu pot să plec de aici… momentul în care tu, efectiv pleci, desi la nivel energetic și emoțional ești acolo, momentul acela, pentru tine este o dovadă a puterii tale personale de care tu, mai târziu, vei reuși să te folosești in relația cu propria persoană.

Chiar de curând, cineva mi-a scris, “nu mai pot cu termenul ăsta de toxic, toată lumea cu toxicitatea”. I-am răspuns și am spus că, sincer, nu există un alt termen pe care eu să-l cunosc în limba română, care să desemneze relația toxică, mai bine decât acest cuvânt. Într-adevăr, ideea de toxic exprimă ceva foarte greu, ca trăire, și în același timp relația toxică este o alterare a acestei conștințe, de care scriam anterior, este o stagnare emoțională și este o renunțare a ta la tot ceea ce ai putea să faci. Pe de-o parte relațiile toxice sunt un izvor de inspirație, de creativitate, de devenire, haide să fim recunoscători pentru aceste relații toxice pentru că in acea intensitate a emoției ajungi într-un loc în care tu nu ai fi mers, în adâncimea trairii mele, să văd cât de prost pot să fiu, cât de jalnic pot să fiu, cât de ignorant pot să fiu, abia apoi poți să-ți dai seama cât de inteligent sau înțelept ești, DUPĂ CE AI AJUNS FOARTE JOS, deci este foarte important.

Dar, în același timp trebuie să fi și putin observatorul tău, să te uiți că, atunci când cazi în prapastie, conștientizează că se întâmpla asta. Este foarte bine să-ți dai voie să greșești, dar nu uita că trebuie să găsești o cale de salvare. Relația toxică este o relație care, pentru tine înseamnă, pe de-o parte o zonă de creștere emoțională incredibilă, pe de-altă parte relația toxică este o formă de auto sabotare a ta, pentru ca tu, practic, te folosești de celălalt, de foarte multe ori, ca scuză pentru incapacitatea ta de a-ti confrunta propriile neputințe. Relația este toxică, dar tu de ce stai? Dar tu de ce-l vrei pe celalalt? Pentru că există în tine ceva care are încă nevoie de acea toxicitate și este un swich incredibil care se întamplă în viața ta, în clipa în care, să zicem că ești la etapa de primă întâlnire cu cineva și observi că omul acela e toxic pentru tine.

Nu în general, e toxic pentru tine și spui stop. Mă retrag. Dar ma retrag cu recunoștință, dar mă retrag cu acceptare, nu cu furie, și în momentul acela în care ai această putere de a spune, mie îmi place maxim de omul ăsta dar e toxic pentru mine, acea clipă reprezintă pentru tine încununarea tuturor eforturilor din toate acele relații în care tu spuneai nu întelegi de ce am ajuns și ce am făcut aici. Uite ce ai făcut. Ți-ai pregătit acest moment în care poți sa fi stăpânul existenței tale, cel puțin din acest punct de vedere și să poți să te iei pe tine frumos, dar cu multă grijă și să te duci acolo unde simți că este cel puțin mai bine decât de unde ai plecat.

Putem să ne educăm acel suflet al nostru să aleagă, repet, să aleagă, acel ceva care să nu îl distrugă și pe măsură ce integrezi fiecare relație, lecție trăită, ALEGERILE TALE SE SCHIMBĂ, nu mai ești atras de oameni care-ți fac rău pentru că nu-ți mai faci tu ție rău. Ești atras de ce fac ceilalți rău încât în clipa în care tu ai conflict cu tine, aia e frecvența ta și spre asta te vei îndrepta. În momentul în care încep lucrurile să se repare pe interior, vei observa că relațiile tale reflectă exact această schimbare din tine.

Stând de vorbă cu mine, la câte se întâmplă în viața mea, mi-am dat seama că iubirea este acea stare în care ești atât de preocupat să îi dai celuilalt tot ceea ce el are nevoie să fie în siguranță încât nu mai ai timp să observi că și el este preocupat fix de același lucru. Și acolo, în acel moment se întâmplă această magie, în care eu, pur și simplu, sunt în energia și emoția celuilalt perfect integrat, și el la fel, acționează în aceeași direcție. De acolo se construiesc lucruri. poduri, cum spuneam în editorialul anterior. Este ceva complet nepământean, este ceva complet dincolo de minte, o data ce se întâmplă nu se mai duce, pe de altă aș spune că poți foarte mult să-l faci pe un om să nu te mai iubească. Poți să iubești, să ai compasiune față de ceilalți și asta să te vindece de toate traumele. Iubirea se naște în conștiința celui care o simte, mai apoi o dai mai departe. Iubirea este, în primul rând, în tine și apoi poți să o primești și să o trimiți. Iubirea este acea stare de fericire continua că ești lângă celalalt și chiar dacă nu ești, prin simplul fapt că el există, simplul fapt că tu l-ai cunoscut, continua sa-ți genereze ție  o stare pe care nu o poți avea din nicăieri altă parte. Este forța care generază viață și sens, permanent.

Între iubirea de sine și egoism este o diferență foarte importantă și ar fi atât de bine să o înțelegem, pentru a învăța să trăim cu noi în această frumoasă carapace, pe care o numim corpul fizic, într-o stare de liniște și echilibru, să nu ne simțim vinovați, pentru că iubire de sine înseamnă să poți să iubești, în primul rând viața, ca dar pentru tine, faptul că ești viu, faptul că ai această experiență numită viață. Iubire de sine mai înseamnă și să ai grijă de tot ceea tu ești, pe de-o parte și tot ceea tu devi în relația cu propria persoană și în relațiile cu ceilalți.

Egoismul este opusul iubirii de sine. Cand ești egoist, tu nu iubești, nici măcar pe tine. Eu când iubesc îmi construiesc în viață relații autentice. Omul egoist nu poate construi relație autentică pentru că nu împarte nimic cu ceilalți din trăirea lui ca ei să poată să-i dea înapoi. El nu are reciprocitate și atunci, egoistul nu iubește și, nu doar că nu iubește, dar se autosabotează până în punctul în care nu mai este iubit de nimeni adică ajunge într-o zonă de izolare completă, pe când iubirea de sine înseamnă, în primul rând recunoașterea sufletului tău, ca parte din tine, din viața ta și împărtășirea acestui suflet, distribuirea lui și către alte suflete care vin pe lângă tine, într-un mod autentic și real.

În momentul în care iubești și te simți iubit, ești validat automat.

Ea vine din faptul ca tu ești în perfecta siguranță cu nevoile tale emoționale în acea relație. Validarea ta vine din faptul ca ești văzut, că esti înțeles, ești primit de celălalt. Când nu sunt în stare de iubire, am o nevoie de validare acută, pentru că eu nu primesc nimic din ceea înseamnă pachetul complet, eu nu primesc afecțiune, eu nu primesc trăiri adevărate, eu nu primesc compasiune și atunci nevoia mea de validare crește pentru că vin și apăs pedala de accelerație la maxim și spun, vreau să ma vezi, validează-ma, dă-mi un indiciu că eu contez pentru tine. Asta se întâmplă când nu te simți iubit, în orice relație. Când te simți iubit, tu nu mai poti de validare, ești foarte mega validat.

Sunt oameni care au nevoie de validare pentru că nu au încredere în ei, pentru ca au o stimă de sine scăzută, sunt foarte răniți emotional și cauta validare, de exemplu, prin aspectul fizic, caută validare prin popularitate, caută validare prin statutul financiar, și mai sunt, dar acolo este tot o lipsă de iubire.

Potrivire înseamă atât de mult într-o relație, înseamă tot. Potrivire ca timeing, momentul când ne întâlnim, potrivire ca emoție, ca dezvoltare personală. Sunt atât de mulți oameni care ar fi atât de potriviți pentru mine dar un tu din altă altă etapă a vieții tale, și te întâlnești, și vă uitați unul la altul și vă aplaudați si zici bravo, ce departe ai ajuns dar noi nu ne potrivim să mergem mai departe acum, undeva.

Eu cred că sufletele se potrivesc de la început. Mințile se pot potrivi pe parcurs, în funcție de ceea ce facem noi cu liberul arbitru, în această calitate de ființe umane rationale. Avem nevoie să lucram cu mintea ca să ne ținem relația în stare funcțională, clar, că oricât suntem de potriviți ca suflete, dacă există pasivitate n-avem ce să mai facem împreună dar cred că nu poți să te potrivești, de exemplu, cu un om care trăiește în ego iar tu ai depășit acea etapă. Tu ești în acea etapă și spui, îmi place de această persoană, suntem foarte compatibili pe plan sexual, avem același mod de a gândi, avem același stil de viață, dar omul ăsta, prin faptul că trăiește în ego nu reușește să-mi integreze mie perspectiva asupra vieții. Eu mă simt limitat de felul în care el vede viața, în felul în care o simte.

Potrivire înseamnă acea stare că nu ai vrea să ai nimic altceva în plus sau in minus față de ce ai deja în relație.

Ce se întâmplă când treci prin toate etapele, stările și experiențele posibile? Când experimentezi toate trăirile?

Se întâlnesc legendele, cu un cumul de experiențe și trăiri, știind exact ce vor și își sudează aproape instantaneu relația, dacă se cunosc fizic de ceva timp,

Se acceptă, de descoperă, se aliniază și își trăiesc viața impreună liniștiți, relaxați, veseli și cu reconoștință. Dacă mai sunt și copii, printre ei, filmul este complet cu happy end fericit.

Pentru că se iubesc real pentru ceea ce sunt nu ceea cine sunt.

Într-un final…

 

 

 

 

 

 

 

 

Latest articles

spot_imgspot_imgspot_img

Related articles

Leave a reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_img