Doamnă Alina Candidatu,
Vă scriu nu dintr-o poziție de judecată, nu dintr-o tabără și nu dintr-o dorință de a amplifica un conflict deja dureros, ci dintr-o perspectivă profund umană și psihologică. Vă scriu ca om care înțelege cât de fragile sunt sufletele copiilor și cât de adânc pot răni luptele dintre adulți, chiar și atunci când ele sunt purtate în numele „binelui”.
În orice despărțire există suferință. Există orgolii, există nedreptăți percepute, există răni care nu s-au închis. Dar atunci când doi adulți devin părinți, conflictul dintre ei încetează să mai fie doar al lor. El capătă ecou în mintea și în inima copilului. Iar acest ecou nu dispare odată cu terminarea unui proces, cu o hotărâre judecătorească sau cu o decizie temporară. El rămâne.
Un copil nu poate fi câmp de bătălie. Nu poate fi instrument de reglare a conturilor emoționale dintre doi adulți. Nu poate fi pus să aleagă între cei doi oameni care reprezintă, pentru el, universul întreg.
Atunci când luptele dintre părinți devin constante, când comunicarea este blocată, când unul dintre părinți este exclus sau prezentat într-o lumină negativă, copilul nu câștigă. El pierde siguranța. Pierde stabilitatea emoțională. Pierde sentimentul că are dreptul să își iubească ambii părinți fără vinovăție.
Psihologia copilului este clară în acest sens: identitatea unui copil se construiește din ambii părinți. Când unul este denigrat sau îndepărtat, copilul trăiește un conflict interior profund. Pentru el, a respinge un părinte înseamnă, simbolic, a respinge o parte din sine.
Și atunci apar anxietatea, nesiguranța, retragerea, agresivitatea sau, dimpotrivă, conformismul excesiv. Apar tulburări emoționale care nu se văd imediat, dar care pot modela viața adultului de mâine.
Doamnă Alina Candidatu, liniștea nu este un compromis. Liniștea este un cadou pe care îl puteți oferi copilului dumneavoastră. Nu înseamnă să renunțați la convingeri. Nu înseamnă să validați greșeli. Înseamnă să puneți pe primul loc echilibrul copilului.
Colaborarea cu Titi Muntean nu este o înfrângere. Este un act de maturitate parentală. Copilul are nevoie de ambii părinți funcționali, prezenți, implicați. Are nevoie să știe că mama și tata pot sta la aceeași masă pentru el, chiar dacă nu mai sunt împreună ca soț și soție.
Sunt în jur exemple de reușită. Părinți divorțați care au înțeles că războiul personal nu trebuie să devină trauma copilului. Oameni care au pus deoparte resentimentele pentru a construi un climat de cooperare. Copii care cresc echilibrați pentru că au simțit că, deși părinții lor nu mai formează un cuplu, ei rămân o echipă în ceea ce privește creșterea lor.
Un copil care își vede părinții colaborând învață ce înseamnă respectul. Învață ce înseamnă responsabilitatea. Învață că iubirea pentru el este mai mare decât orgoliul dintre adulți.
Vă rog să vă gândiți la următorul lucru: peste ani, copilul dumneavoastră va privi înapoi. Își va aminti nu doar deciziile instanțelor, nu doar programul de vizită, ci atmosfera. Tonul vocii. Tensiunea din casă. Frica sau liniștea pe care a simțit-o.
Ce fel de amintire doriți să poarte cu el?
Luptele inutile consumă energie, timp, resurse și mai ales liniște. Iar liniștea este fundamentul unei dezvoltări sănătoase. Fără liniște, copilul nu poate explora lumea cu încredere. Fără stabilitate emoțională, el nu își poate construi o imagine de sine solidă.
A conlucra cu Titi Muntean înseamnă a recunoaște că, indiferent de trecutul relației voastre, el rămâne tatăl copilului. Și că rolul lui, atunci când este asumat responsabil și cu iubire, nu este o amenințare, ci un sprijin pentru dezvoltarea copilului.
Niciun copil nu pierde atunci când câștigă doi părinți implicați.
Vă îndemn să transformați conflictul în dialog. Suspiciunea în claritate. Tăcerea ostilă în comunicare. Nu pentru a repara trecutul, ci pentru a construi viitorul copilului.
Pentru că, la final, nu contează cine a avut dreptate. Contează dacă acel copil a crescut simțindu-se iubit de ambii părinți, fără condiții și fără frică.
Liniștea este benefică pentru toți. Dar pentru copil, este vitală.
Cu speranța că veți alege colaborarea în locul confruntării,
Un om care crede că un copil merită doi părinți prezenți, nu doi adversari.
