”Există în viața fiecărui copil un spațiu originar, tăcut și sacru, din care pornesc toate sensurile. Un loc în care lumea nu este încă ostilă, unde frica nu are glas, iar viitorul este doar promisiune. Acel spațiu poartă un nume simplu și etern: mamă.” – prof.univ.dr. Nicolae Bujdoiu
De 8 Martie, celebrăm nu doar o prezență biologică, ci o funcție existențială. Mama este prima formă de siguranță psihologică, primul reper afectiv, primul alfabet emoțional. În brațele ei se naște atașamentul, iar în privirea ei copilul învață că este văzut, că este dorit, că are valoare. Psihologia dezvoltării confirmă ceea ce inima știe deja: relația timpurie cu mama structurează arhitectura interioară a viitorului adult.
Pentru Dom, micul explorator iubit, mama este punctul cardinal al începutului său. Este vocea care i-a rostit numele pentru prima dată cu emoție. Este ființa care l-a purtat, l-a protejat, l-a adus în lume cu speranță. Este omul care i-a vegheat primele nopți, care i-a șters lacrimile, care i-a susținut pașii nesiguri. În fiecare reușită a lui Dom există, discret, răbdarea și forța ei.
De 8 martie, mesajul unui copil de aproape 8 ani nu este nici sofisticat, nici academic. Este curat. Este adevărat. Este inimă.
Iar când Dom sau orice copil dictează un mesaj pentru mama lui, lumea întreagă ar trebui să tacă puțin și să asculte.
„Mama,
Astăzi e ziua ta. Știu că 8 martie e despre mame și flori, dar pentru mine e despre tine.
Tu nu ești doar mama mea. Tu ești locul meu sigur.
Când mă trezesc dimineața și te aud prin casă, știu că totul e bine. Când îmi spui ‘ai grijă’, parcă am o armură invizibilă peste mine. Când mă îmbrățișezi, se oprește timpul.
Îți mulțumesc că mă înveți să fiu bun.
Îți mulțumesc că ai răbdare cu mine, chiar și atunci când greșesc.
Îți mulțumesc că mă ții de mână când mi-e frică, dar îmi dai drumul când trebuie să fiu curajos.
Tu știi să mă asculți, chiar și când nu spun nimic.
Știi când sunt trist, chiar dacă zâmbesc.
Știi când am nevoie de tine, chiar dacă spun că sunt mare.
Mama, eu cresc. Dar vreau să știi că, indiferent cât de înalt voi fi, în inima mea voi rămâne copilul care vine la tine să îi spui că totul va fi bine.
Îți promit că voi învăța lucruri frumoase.
Îți promit că voi fi respectuos.
Îți promit că voi face lucruri care să te facă mândră.
Pentru mine, tu ești cea mai bună mamă din lume. Nu pentru că e 8 martie. Ci pentru că ești tu.
Te iubesc până la stele și înapoi, iubirea mea preferată.
Dom.”
Uneori, cele mai puternice declarații nu vin din cuvinte complicate, ci dintr-un copil care înțelege, în felul lui, că mama este începutul tuturor lucrurilor.
La aproape 8 ani, un copil nu vorbește despre sacrificii, nopți nedormite sau renunțări. Dar le simte. Le trăiește. Le recunoaște prin iubirea pe care o oferă înapoi. Iar pentru o mamă, acesta este cel mai mare dar.
A fi mamă înseamnă mai mult decât a oferi viață. Înseamnă a rămâne atunci când e greu. A respira adânc când oboseala apasă. A construi echilibru în mijlocul haosului. Înseamnă să pui înainte binele copilului, chiar și atunci când propriile emoții sunt intense. Este un exercițiu continuu de maturitate afectivă.
În cazul părinților care au ales drumuri separate, cum este și cazul nostru, misiunea devine și mai complexă. Divorțul nu anulează maternitatea. Nu diminuează responsabilitatea. Nu rescrie iubirea. Dimpotrivă, o pune la încercare. În astfel de contexte, adevărata noblețe se vede în capacitatea de a păstra respectul, de a susține echilibrul copilului, de a nu transforma trecutul conjugal într-o povară pentru viitorul lui.
Dom crește. Explorează. Întreabă. Descoperă lumea cu o curiozitate care emoționează. În el există energie, lumină și o încredere care nu se naște din întâmplare. Ea este construită zilnic de doi adulți care, chiar dacă nu mai formează un cuplu, formează în continuare o echipă în jurul copilului lor.
De 8 Martie, este momentul să recunosc public ceea ce uneori rămâne nespus: rolul mamei, al Vanessei, este fundamental, iar demnitatea cu care își asumă această misiune modelează destine.
Mesajul meu, tatăl lui Dom.
”Astăzi, de Ziua Mamei, îți mulțumesc.
Îți mulțumesc pentru că ai făcut posibil cel mai mare dar al vieții mele: Dom. Pentru că ai avut curajul, puterea și iubirea de a-l aduce pe lume. Pentru că ai pus în el răbdare, sensibilitate și echilibru. Pentru că l-ai crescut cu grijă și cu responsabilitate.
Chiar dacă drumurile noastre s-au despărțit acum câțiva ani, respectul meu pentru tine rămâne deplin. Și susținerea mea, la fel. Cred cu tărie că un copil are nevoie de ambii părinți, nu în conflict, ci în colaborare. Nu în competiție, ci în complementaritate.
Dom nu trebuie să aleagă între noi. El trebuie să se simtă susținut de amândoi. Iar acest lucru este posibil doar atunci când maturitatea învinge orgoliul și când binele copilului devine criteriul suprem.
Pentru mine, Dom este sens. Este lumină. Este continuitate. Iar tu ești omul care a făcut posibilă această fericire. Pentru asta îți port recunoștință.
Îți doresc putere, liniște și bucuria de a-l vedea crescând frumos. Îți doresc să știi că eforturile tale contează. Și că, dincolo de orice diferențe, există un adevăr care ne unește pentru totdeauna: suntem părinții lui Dom.
La mulți ani de 8 Martie, Vanessa!”
Răzvan Nicolae BUJDOIU
